duminică, 27 decembrie 2009

sa socializez....sau nu

... pentru o minte ascutita traspare din titlu "abilitatea" mea referitoare la socializare ...
... cu ceva ani in urma am intrevazut o atmosfera care mi se parea un fel de varf ... . Au trecut anii si a ramas o culme . Stateam in cate un bar si n-aveam nevoie de nimic ( chiar s-ar putea specula , daca ar fi cineva cu inclinatii catre ezoterism ar putea spune,la bascalie, ca ma integram)in fine , era un moment de detasare, dar si de integrare in mijlocul farfuriilor de lut , in lumina care palpaia , in vreo srafulgerare a vreunui comesean. Atunci ...nu iti mai auzeai decat ritmul propriei suflari... ziceai ca te poti intelege cu cineva , gaseai o oarece posibilitate de a intrezari printre pahare clipocitul altor comeseni. Sa zicem ca puteai spera la o schimbare spontana de perceptie. Atat , asta -i tot.

joi, 17 decembrie 2009

carciuma ( apologia carciumii)

eu: ce poate fi mai frumos ca o bere la carciuma fara tenta ?
eu: ce ?
eu: eu cred ca n-am desoperit inca
individu': bere prin cadere
eu: era paradisiac..la 5 dimineta ..
eu: aerul ala rece ..
eu: discutam numai chestii foarte " profunde " asa ni se pareau macar .. eram f prosti
eu: tineretea mea e marcata de magia bucuriei de a intalni un suflet asemanator
eu: pe vremea mea asta era locul - carciuma , sau asa zisa carciuma .. era un loc cu multe valente , in functie de personalitatea fiecaruia..
individu': D
eu: e loc traditional ... generatii dupa generatii tot la carciuma au intrat ... dar nu pentru fiecare carciuma a insemnat acelasi lucru ..
individu': inlocuitesti tu
eu: pentru unii a fost substitut al caldurii caminului , pentru altii a fost frumusetea picturii cu chip de femeie . pentru altii retragere din societate , pentru altii integrare
eu: carciuma pe vremea mea era nu numai un loc material
individu': as face acum cinste dar cum?
eu: cum adica cum ?
individu': spune tu
eu: mergem la o carcima , care e marea filosofie? si nu e vb de cinste
individu': zic, pe mess, nu e carciuma?
individu': pai aici cum sa fac cinste?
eu: adica la carciuma ?
eu: isi plateste fiecare
eu: berile
individu': ))
eu: a , vrei carciuma aici pe mess ?
individu': ia
eu: gata , fug , maine editam carciuma pe mess

luni, 14 decembrie 2009

Prostita si jecmanita , aproape pungarita... sa zicem ...

In urma cu cateva zile am fost atrasa de un anunt ce continea in el ideea de joc ( tradus in sinea mea ca socializare), combinat cu ceva ezoteric ( tradus in sinea mea profound ) a se citi fara zambete partea a doua a cuvantului “profund “… si intelesesem ca ar fi ceva interactiv, de bun simt , fara participarea ego ului … deci un mare spil.
Ma fardez cum pot , ascund suncile cum pot , ma parfumez cat pot si o intind .
Ajung , sunt bine primita , domnu’ care tine workshopu’ nu e cu nasu’ pe sus. Iau loc . Asptept cu nerabdare, tocmai imi pusesem plomba din fata fara de care mi s-ar fi vazut gaura foarte urat. Gaura dentara ! scarbelor!. Dupa care sed comod. Domnu’ incepe . Avea o poza pe mess in care parea de o greutate normala , dar se vedea acum ca fusese prelucrata pe calculator sau il prinsesera intr-o zi mai buna . Era foarte slab, initial m-am gandit ca ar fi, inseamna, un adept al hranei vii …dar pe masura ce il ascultam am inceput sa cred ca era subnutrit si-atat. A inceput sa vorbeasca initial pe un ton normal,dupa care s-a intamplat ca treptat ,treptat sa isi piarda vocea …i se subtia , i se infunda, i se voala nefiresc . In ce consta cursul : avea in mana o carte din care citea … erau niste fraze pe care le stia si el si le stiam si eu de acum 10 -15 ani cand bateam carciumile si gaseam grupuri , sigur , de varsta mea , cu iz de mari pretentii culturale … asa faceam si noi , citeam cate ceva si dupa aia ne intalneam si recitam din memorie… erau filosofii de cartier … erau chestii pe care le fumeaza toti studentii …se pare generatie dupa generatie … Interesant a fost ca acest domn, dupa ce a terminat, a intrebat “ mai sunt intrebari “ , “ doriti explicatii ?” . Sigur ca am injurat in sinea mea ca m-am tarat pana in locul ala …si am mai si platit ceva, putin, e adevarat , ca sa intru.
Dar am intrevazut cu ocazia asta o metoda inedita de a face un banut cat de mic … evident, mereu ar fi alti cursanti , de fiecare data , la fiecare curs ,sau poate ar fi si niste fani ?
Si dupa aceasta socoteala , nu l-am invidiat …

Continuare la comunicarea lingvistica combinat cu “ detasarea de planul terestru"

Am inteles ca ar trebui sa scriu saptamanal cate un articol, da , deci ce ati cititi mai sus e un interesant “ articol” . Sa fiti siguri ca le scriu cam de la inceput si le mai copiez din cand in cand ,sa dau impresia de activitate .
Am cautat astazi pe google ( marturisesc ca e a n-spea oara) despre prietenii sincere , caut, caut, tot caut un grup de oameni care sa iti poate fi la nevoie aproape, compatibili, etc, etc. Am gasit prietenia omului cu delfinul. Am gasit talismane de vanzare pentru a-i umple de prieteni pe cei din zodiile cocos bou si bivol. ( la reducere, evident).Bine, am mai gasit si masaju’ tailandez.
Decurand sm citit o carte de Osho( am gasit-o gratis). Mi-a placut . Parca nici nu mai am nevoie de prietni . Acum oscilez, intre a-mi pierde bruma de creier care ma mai slava la nevoie si in a ma abandona detasarii .

Deci dilema , a disparea pentru a aparea , sau a aparea , dar doar pentru a parea.

Da, am scris si povestea 2, anume “Continuare la comunicarea lingvistica combinat cu “ detasarea de planul terestru”.


Acum va puneti intrebari( in ce ma priveste , bineinteles).
Pentru cine isi pune intrebarea corecta : Da, am scris povestea 2 ca sa vedeti cat sunt de isteata , cum m-ar atrage pe mine notiunea de detasare , aparent prosteasca , dar … eu as vedea dincolo ... si chiar as face ceva aparent prostesc … dar cu finalizare surprinzator de smechera.

Va dati seama ca daca m-as detasa atasa aparea disparea ca Rambo nu v-as intreba pe voi …Nu? …Nu? Sau ati sperat ca pe voi va intreb? Sau ati crezut ca chiar pot ?

Bucuria comunicarii si speranta pomenii ( mi s-a modulat latratul)

Ma obsedeaza de la un timp ideea de a comunica si nu am reusit sa definesc foarte bine cadrul in care s-ar desfasura aceasta comunicare.
As vrea sa avem un loc numai al nostru , al babelor cu apreciere pentru dantura, agitand ciomegele, ba nu,al nostru , al pictorilor ...ba nu , al nostru , al celor distrusi din cauza poluarii , isterizati din cauza raririi spatiilor verzi, al rapirii din ce in ce mai dese a linistii ... da, va dati seama , cat ma doare de toate astea ...
M-am gandit defapt la niste discutii metafizice cu cartacter inalt , ceva laborios .
Sau ceva artistic urmat de dans…Orice ,aproape, intra acum la categoria “ artistic”.
Sau altecva , ia sa imi scrieti voi problemele vostre si eu va ridic ... se numeste dezvoltare personala sau npl cred ( pe vremea mea era tot ceva cu n… si tot 3 litere)…( stiu un blogger care s-a imbogatit din asta, de-asta zic).
Sper sa nu atenteze cineva la blana mea la auzul acestor consideratii…Si aprpos de blana mea am postat in prima postare , e definitorie si ce mai prost e ca in loc sa fie cel mai sus in titlurile postarilor e cel mai jos.
…Stati asa ca stiu temele …indrazneste sa fii tu insuti ( adica pana acum nu indraznei , vai vai dar ce senisibila erai ma… ) ... sau oare cui i-as face rau daca as fi eu insami (da, oare cui? Oare cui? ) …sau curajul de a fi tu insati ( hai hai curaj, iti trebuie mult curaj ) … sau adio… dar ramai cu mine.

Sa facem ceva da pomina . Nu da pomana , de pomina .
Ce ce , poate fi de pomina ? un sehulet la margine de gardulet , o tablita , o biluta , o ceva acolo, cat de cat , o seara muzicala, nu?
Dar va rog, fara vulgaritati .

Eu – javra

A inceput sa imi placa ideea ca sunt o javra . Ma scuteste de multe comentarii , de multe intrabari pe care ar putea altii sa mi le puna relativ la moralitate , etc . Cred cu bucurie ca sunt o javra si ma gandesc ca javra in sine e un elemnt in esenta formidabil. Ma defineste pentru ca salt, ma bucur, dau din coada ca o javra. Am si o blana frumoasa alba si alb imaculat daca mai slabesc foarte multe kg. E pur si simplu firesc sa mai latru la luna , sa imi infig coltii in cineva, chiar si la beregata , am si eu impulsuri ca orice javra . Dupa care ma bucur de ce am facut , sau ma sperii , depinde de faza. Oricum dupa aceea revin cu bucurie la dat din coada ca asta e starea mea de baza. Nu numai ca nu rade nimeni de mine , nu ma condamna , dar ma si place . Sigur , in afara de tampiti . Astia din urma mi-ar taia coada , ar vinde-o . Si eu stiu si de ce . Pentru ca sa isi mai ia si ei un ceai, sa isi mai ameteasca stomacul pentru o juma’ de zi. Numai ca sunt prea tampiti ca sa ma prinda.