luni, 14 decembrie 2009

Bucuria comunicarii si speranta pomenii ( mi s-a modulat latratul)

Ma obsedeaza de la un timp ideea de a comunica si nu am reusit sa definesc foarte bine cadrul in care s-ar desfasura aceasta comunicare.
As vrea sa avem un loc numai al nostru , al babelor cu apreciere pentru dantura, agitand ciomegele, ba nu,al nostru , al pictorilor ...ba nu , al nostru , al celor distrusi din cauza poluarii , isterizati din cauza raririi spatiilor verzi, al rapirii din ce in ce mai dese a linistii ... da, va dati seama , cat ma doare de toate astea ...
M-am gandit defapt la niste discutii metafizice cu cartacter inalt , ceva laborios .
Sau ceva artistic urmat de dans…Orice ,aproape, intra acum la categoria “ artistic”.
Sau altecva , ia sa imi scrieti voi problemele vostre si eu va ridic ... se numeste dezvoltare personala sau npl cred ( pe vremea mea era tot ceva cu n… si tot 3 litere)…( stiu un blogger care s-a imbogatit din asta, de-asta zic).
Sper sa nu atenteze cineva la blana mea la auzul acestor consideratii…Si aprpos de blana mea am postat in prima postare , e definitorie si ce mai prost e ca in loc sa fie cel mai sus in titlurile postarilor e cel mai jos.
…Stati asa ca stiu temele …indrazneste sa fii tu insuti ( adica pana acum nu indraznei , vai vai dar ce senisibila erai ma… ) ... sau oare cui i-as face rau daca as fi eu insami (da, oare cui? Oare cui? ) …sau curajul de a fi tu insati ( hai hai curaj, iti trebuie mult curaj ) … sau adio… dar ramai cu mine.

Sa facem ceva da pomina . Nu da pomana , de pomina .
Ce ce , poate fi de pomina ? un sehulet la margine de gardulet , o tablita , o biluta , o ceva acolo, cat de cat , o seara muzicala, nu?
Dar va rog, fara vulgaritati .

Un comentariu: