Eu – javra

A inceput sa imi placa ideea ca sunt o javra . Ma scuteste de multe comentarii , de multe intrabari pe care ar putea altii sa mi le puna relativ la moralitate , etc . Cred cu bucurie ca sunt o javra si ma gandesc ca javra in sine e un elemnt in esenta formidabil. Ma defineste pentru ca salt, ma bucur, dau din coada ca o javra. Am si o blana frumoasa alba si alb imaculat daca mai slabesc foarte multe kg. E pur si simplu firesc sa mai latru la luna , sa imi infig coltii in cineva, chiar si la beregata , am si eu impulsuri ca orice javra . Dupa care ma bucur de ce am facut , sau ma sperii , depinde de faza. Oricum dupa aceea revin cu bucurie la dat din coada ca asta e starea mea de baza. Nu numai ca nu rade nimeni de mine , nu ma condamna , dar ma si place . Sigur , in afara de tampiti . Astia din urma mi-ar taia coada , ar vinde-o . Si eu stiu si de ce . Pentru ca sa isi mai ia si ei un ceai, sa isi mai ameteasca stomacul pentru o juma’ de zi. Numai ca sunt prea tampiti ca sa ma prinda.